O vizită a catedralei ortodoxe cu hramul "Înălțarea Domnului" din Tîrgu-Mureș începe cu urcarea scărilor ceea ce simbolizează un urcuș spiritual spre o înălțime duhovnicească. Prima secvență spațială - pronaosul demonstrează că trecerea din spațiul laic în cel divin nu se face brusc ci gradat, printr-o inițiere treptată.

A doua secvență spațială o reprezintă naosul, delimitat prin intermediul coloanelor într-un spațiu central și două nave laterale. Prezența în naos semnifică integrarea credincioșilor în Sfînta Biserică, prin primirea Sfintei Taine a Botezului, a Mirungerii și a Împărtășaniei.

Ultima secvență spațială o reprezintă altarul separat de naos prin iconostasul de mare valoare artistică, realizat de Traian Bobletec și decorat de pictorul Virgil Simionescu din Lugoj.
Altarul, locul cel mai tainic al unei biserici, concentrează însăși sfințenia locașului prin păstrarea pe Sfînta Masă a Sfintei Euharistii (Sfînta Cuminecătură). Tocmai de aceea canoanele precizează pictarea în acest spațiu a persoanelor sfinte cu cel mai mare rol în cultul creștin. Impresionează îndeosebi grandiosul mozaic (12,30 m înălțime) din absida altarului ce o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul.