O vizită a catedralei ortodoxe cu hramul "Înălţarea Domnului" din Tîrgu-Mureş începe cu urcarea scărilor ceea ce simbolizează un urcuş spiritual spre o înălţime duhovnicească. Prima secvenţă spaţială - pronaosul demonstrează că trecerea din spaţiul laic în cel divin nu se face brusc ci gradat, printr-o iniţiere treptată.

A doua secvenţă spaţială o reprezintă naosul, delimitat prin intermediul coloanelor într-un spaţiu central şi două nave laterale. Prezenţa în naos semnifică integrarea credincioşilor în Sfînta Biserică, prin primirea Sfintei Taine a Botezului, a Mirungerii şi a Împărtăşaniei.

Ultima secvenţă spaţială o reprezintă altarul separat de naos prin iconostasul de mare valoare artistică, realizat de Traian Bobletec şi decorat de pictorul Virgil Simionescu din Lugoj.
Altarul, locul cel mai tainic al unei biserici, concentrează însăşi sfinţenia locaşului prin păstrarea pe Sfînta Masă a Sfintei Euharistii (Sfînta Cuminecătură). Tocmai de aceea canoanele precizează pictarea în acest spaţiu a persoanelor sfinte cu cel mai mare rol în cultul creştin. Impresionează îndeosebi grandiosul mozaic (12,30 m înălţime) din absida altarului ce o înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul.