PALATUL APOLLO

Palatul a fost construit între anii 1820-1822 de către grof Teleki Sámuel, fondatorul bibliotecii care azi îi poartă numele. Scopul lui Teleki era ca din veniturile obţinute de pe urma clădirii să fie suportate costurile achiziţionării cărţilor noi, întreţinerea fondului existent la acea vreme (aproape 40.000 de volume) şi asigurarea unor salarii decente pentru bibliotecari. Iniţial, clădirea avea două etaje. Parterul era ocupat de diferite magazine, la etajul întîi au fost aranjate apartamente care au fost închiriate. La etajul doi a fost amenajată o singură sală, imensă, care era folosită ca sală de spectacole şi de dans.

Palatul Apollo a găzduit mai multe baluri şi serate de dans dar si spectacole ale actorilor ambulanţi. Între anii 1824-1923 aici se ţineau cîte patru spectacole săptămînal iar sala era arhiplină la fiecare spectacol. Este interesant de amintit că un ziar care apărea la Budapesta în 1843 consemnează că, în cazul în care ploua în ziua spectacolului "feciori zvelţi aduceau domnişoarele în ciubări mari ca nu cumva acestea să-şi împroaşte pantofiorii cu noroi". După terminarea spectacolului domnii continuau "cheful" la hanul amenajat la parter în aripa din spate a clădirii, chefuri care adesea se terminau numai a doua zi.

În anul 1923 în pofida indicaţiilor din testamentul lui Teleki, care specificau că palatul este inalienabil, clădirea a fost vîndută unui anume Bürger Albert care era fabricant de bere. Noul proprietar, vrînd să obţină un profit mai mare, a desfiinţat sala de spectacole şi profitînd de înălţimea sălii, formează încă un etaj amplasînd şi aici apartamente.

Schimbările au afectat faţada clădirii, iniţial construită în stil neobaroc, care acum a devenit eclectică. Tot din aceiaşi perioadă parterul palatului a fost ocupat de către Casinoul domnilor iar între anii 1969-1996 aici a fost amenajată clubul studenţilor. Azi clădirea este ocupată de către şcoala de artă populară şi tot aici îşi au sediul diferite partide organizaţii nonguvernamentale.