 |
 |
CASA
PE ARCURI
Clădirea situată pe strada Călărașilor datează încă din secolul al XV-lea, dar, în decursul anilor, a suferit numeroase schimbări. La începutul secolului al XVIII-lea pe colțul străzii Nagypiac (actuala Piața Trandafirilor) și al străzii Szentkirály (azi Călărașilor) a fost o casă de locuit. În imediata vecinătate al acestei clădiri era situată școala bisericii romano-catolice. Școala servea și unor scopuri caritabile, hrănind și învățînd copii ai familiilor sărace. În 1732 biserica catolică a cumpărat și casa de locuit din imediata vecinătate și a mărit spațiul școlii legînd cele două construcții. Clădirea a fost terminată în jurul anului 1772. Construirea sa pe arcuri a fost solicitată chiar de Consiliul Orășenesc care emite o hotărîre care notează "casa situată pe colțul străzilor Nagypiac și Szentkiráy, care este în proprietatea iezuiților să fie construită pe partea străzii Szentkirály pe arcuri, pentru ca pietonii să poată circula aici fără probleme și pe timp de ploaie.
Între anii 1787-1792 din ordinul împăratului Iosif al II-lea școala a fost evacuată iar clădirea a fost folosită în scopuri militare (cazarmă). Din 1792 școala catolică a fost remutată și a continuat să funcționeze pînă în 1905 cînd a fost terminată noua clădire a școlii de băieți (actualul Colegiu Național Unirea). Din păcate, în anul 1873 acoperișul clădirii pe arcuri a ars, o parte a sălilor de la etaj fiind distruse. Un an mai tîrziu, casa a fost renovată, construindu-se încă un etaj. Din păcate, arcurile au fost zidite, astfel încît clădirea și-a pierdut din frumusețe și din aspectul ei unic. Spațiile obținute prin zidirea arcurilor au fost închiriate pentru diferiți comercianți. Întrucît o mare parte a magazinelor era închiriată de către frații Dudutz, comercianți cunoscuți în acea vreme, locul era cunoscut și sub denumirea de "colțul Dudutz".
În cursul secolului al XX-lea pe fațada clădirii au fost efectuate mai multe schimbări care, făcute fără prea multă cunoștință de arhitectură, au periclitat serios stabilitatea casei.
După redarea stabilității acestei minunate clădiri , ea a fost renovată din nou, între anii 1983-84, ocazie cu care au fost readuse la lumină și arcurile iar zidurile au fost schimbate cu vitrine tăiate după forma acestora.
Str. Călărașilor nr.1
Clădirea situată pe strada Călărașilor datează încă din secolul al XV-lea, dar, în decursul anilor, a suferit numeroase schimbări. La începutul secolului al XVIII-lea pe colțul străzii Nagypiac (actuala Piața Trandafirilor) și al străzii Szentkirály (azi Călărașilor) a fost o casă de locuit. În imediata vecinătate al acestei clădiri era situată școala bisericii romano-catolice. Școala servea și unor scopuri caritabile, hrănind și învățînd copii ai familiilor sărace. În 1732 biserica catolică a cumpărat și casa de locuit din imediata vecinătate și a mărit spațiul școlii legînd cele două construcții. Clădirea a fost terminată în jurul anului 1772. Construirea sa pe arcuri a fost solicitată chiar de Consiliul Orășenesc care emite o hotărîre care notează "casa situată pe colțul străzilor Nagypiac și Szentkiráy, care este în proprietatea iezuiților să fie construită pe partea străzii Szentkirály pe arcuri, pentru ca pietonii să poată circula aici fără probleme și pe timp de ploaie.
Între anii 1787-1792 din ordinul împăratului Iosif al II-lea școala a fost evacuată iar clădirea a fost folosită în scopuri militare (cazarmă). Din 1792 școala catolică a fost remutată și a continuat să funcționeze pînă în 1905 cînd a fost terminată noua clădire a școlii de băieți (actualul Colegiu Național Unirea). Din păcate, în anul 1873 acoperișul clădirii pe arcuri a ars, o parte a sălilor de la etaj fiind distruse. Un an mai tîrziu, casa a fost renovată, construindu-se încă un etaj. Din păcate, arcurile au fost zidite, astfel încît clădirea și-a pierdut din frumusețe și din aspectul ei unic. Spațiile obținute prin zidirea arcurilor au fost închiriate pentru diferiți comercianți. Întrucît o mare parte a magazinelor era închiriată de către frații Dudutz, comercianți cunoscuți în acea vreme, locul era cunoscut și sub denumirea de "colțul Dudutz".
În cursul secolului al XX-lea pe fațada clădirii au fost efectuate mai multe schimbări care, făcute fără prea multă cunoștință de arhitectură, au periclitat serios stabilitatea casei.
După redarea stabilității acestei minunate clădiri , ea a fost renovată din nou, între anii 1983-84, ocazie cu care au fost readuse la lumină și arcurile iar zidurile au fost schimbate cu vitrine tăiate după forma acestora.
