Biserica a fost construită pentru a constitui loc de rugăciune pentru
români. Totuși, credincioșii de rit ortodox au preferat să meargă în
bisericile ortodoxe din satele vecine, în acest scop traversînd chiar
și Mureșul. Pentru ca românii să poată călătorii spre bisericile
îndepărtate în siguranță și pe timp de iarnă, dar și pentru înlesnirea
călătoriilor tîrgoveților, Borsos Tamás a inițiat construirea unui pod
peste Mureș.
După mai multe încercări, în 1793 credincioșii ortodocși au primit
aprobarea pentru construirea unui lăcaș de cult propriu. Ei au cumpărat
o porțiune de teren și au început lucrările de construcție a bisericii,
bucurându-se de suportul financiar al negustorului Constantin Hadji
Stoian. Biserica, care a fost construită într-un an de zile, a fost
împodobită cu icoane făcute de Popa Nicolae și Bon Vasile în anul 1814.
Poarta metalică de la intrare a fost cumpărată de la palatul grofilor
Bissingen.
Odată cu terminarea bisericii de lemn credincioși ortodocși au deschis
porțile unei școli elementare. În cadrul școlii au lucrat ca învățători
personalități ca Nicolae Panovici, Vasile Pantea sau cel care avea să
devină mai tîrziu episcopul Partenie Trambițaș.
Biserica, monument istoric, este păstrată și azi în starea și
înfățișarea sa inițiala. Construită în totalitate din lemn și acoperită
cu șindrile ea are aspectul unui biserici catolice, impresia ținînd
însă numai pînă la intrarea în incinta lăcașului de cult. În cursul
anilor clădirea a fost renovată de mai multe ori; în 1970 din
inițiativa lui Traian Trestioreanu apoi între anii 1988-1989, episcopul
Lazar a început lucrări de renovare, ocazie cu care biserica fost
ridicată cu 120 cm și pridvorul a fost închis.