 |
 |
SEDIUL ASOCIAȚIEI MĂCELARILOR
Breasla măcelarilor are o istorie lungă în orașul nostru. Există informații despre organizația lor din 1493. Evenimentele cele mai importante au fost consemnate încă din 1680.
Aspectul centrului s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului. În secolul al XIX-lea în imediata vecinătate a centrului se afla "Lunca măcelarilor" unde pășteau vitele. Tot aici erau sacrificate animalele și de aici carcasele erau transportate în magazinele proprii.
În noaptea de 12 spre 13 aprilie 1876 o clădire anexă a călugărilor franciscani a luat foc. Deoarece casele vechiului centru erau construite în general din lemn, flăcările s-au extins foarte repede la clădirile din vecinătate. În acea noapte a fost mistuit de flăcări aproape un sfert din oraș. Imediat după incendiu locuitorii au început reconstruirea clădirilor. Au fost construite din piatră o serie de case cu etaj. Tot atunci a fost începută și construirea sediului asociașiei măcelarilor.
Clădirea a fost proiectată de Nagy Győző și construită de Soós Pál. Anul cînd au fost terminate lucrările este consemnat pe frontul casei: 1888. Sediul nou era o clădire cu un etaj care încorpora și o măcelărie centrală. În dreptul intrării era incinta unui magazin, iar poarta servea și ca intrare în Pasajul măcelarilor. Măcelăria centrală era de fapt o hală lungă în care fiecare meșter măcelar, membru al asociației, avea masa lui. Mesele au fost plasate în două rînduri paralele de-a lungul zidurilor. Ordinea în care au fost aranjate mesele nu a fost întîmplătoare. Membrii asociației au fost plasați în funcție de vîrstă. La primele două mese stăteau seniorii asociației iar după ei erau înșirați membrii mai tineri. Fiecare meșter avea specialitatea lui, astfel încît hala era foarte frecventată de cumpărători.
Pentru a crea condiții mai bune, o parte a meselor au fost desființate și a fost construită o magazie care putea fi folosită și pentru depozitarea cărnii la o temperatură mai joasă decît temperatura camerei. După construirea unui abator modern "depozitul" a fost transformat în ateliere și închiriat ca atare.
Aspectul clădirii a fost schimbat în secolul trecut cu ocazia unei renovări. După naționalizare clădirea a fost transformată în cinematograf și atunci clădirii i-a fost redată înfățișarea inițială.
Piața Trandafirilor nr. 13
Breasla măcelarilor are o istorie lungă în orașul nostru. Există informații despre organizația lor din 1493. Evenimentele cele mai importante au fost consemnate încă din 1680.
Aspectul centrului s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului. În secolul al XIX-lea în imediata vecinătate a centrului se afla "Lunca măcelarilor" unde pășteau vitele. Tot aici erau sacrificate animalele și de aici carcasele erau transportate în magazinele proprii.
În noaptea de 12 spre 13 aprilie 1876 o clădire anexă a călugărilor franciscani a luat foc. Deoarece casele vechiului centru erau construite în general din lemn, flăcările s-au extins foarte repede la clădirile din vecinătate. În acea noapte a fost mistuit de flăcări aproape un sfert din oraș. Imediat după incendiu locuitorii au început reconstruirea clădirilor. Au fost construite din piatră o serie de case cu etaj. Tot atunci a fost începută și construirea sediului asociașiei măcelarilor.
Clădirea a fost proiectată de Nagy Győző și construită de Soós Pál. Anul cînd au fost terminate lucrările este consemnat pe frontul casei: 1888. Sediul nou era o clădire cu un etaj care încorpora și o măcelărie centrală. În dreptul intrării era incinta unui magazin, iar poarta servea și ca intrare în Pasajul măcelarilor. Măcelăria centrală era de fapt o hală lungă în care fiecare meșter măcelar, membru al asociației, avea masa lui. Mesele au fost plasate în două rînduri paralele de-a lungul zidurilor. Ordinea în care au fost aranjate mesele nu a fost întîmplătoare. Membrii asociației au fost plasați în funcție de vîrstă. La primele două mese stăteau seniorii asociației iar după ei erau înșirați membrii mai tineri. Fiecare meșter avea specialitatea lui, astfel încît hala era foarte frecventată de cumpărători.
Pentru a crea condiții mai bune, o parte a meselor au fost desființate și a fost construită o magazie care putea fi folosită și pentru depozitarea cărnii la o temperatură mai joasă decît temperatura camerei. După construirea unui abator modern "depozitul" a fost transformat în ateliere și închiriat ca atare.
Aspectul clădirii a fost schimbat în secolul trecut cu ocazia unei renovări. După naționalizare clădirea a fost transformată în cinematograf și atunci clădirii i-a fost redată înfățișarea inițială.
