 |
 |
PALATUL TOLDALAGI
Astfel, imediat după începerea lucrărilor, în vara anului 1759, Consiliul Orășenesc a dat ordin pentru oprirea lor, pe motiv că acesta nu corespundea reglementărilor în vigoare. După demersurile proprietarului, lucrările de construcție au fost reluate. Clădirea a fost inițial proiectată cu trei aripi, însă la terminarea construcției, aceasta a fost închisă prin adăugarea unei a patra aripi. Palatul avea și o grădină specifică palatelor baroce, cu decorații cu motive geometrice și fîntînă arteziană. Exteriorul și interiorul palatului au fost decorate cu elemente caracteristice stilului baroc și rococo francez.
Sculpturile interioare au fost făcute de către Schmidt Pál și Schuchbauer Antal. Din cele patru fațade ale clădirii una a fost distrusă la începutul secolului trecut, odată cu construirea casei cu două etaje din imediata sa vecinătate. Sculpturile și stemele aflate deasupra intrării erau considerate drept cel mai frumos exemplu al barocului și rococoului francez din Transilvania.
Tot aici, deasupra intrării, este plasată și plăcuța de marmură care anunță perioada de construire a palatului, 1742-1772. Medalionul decorat situat deasupra plăcuței conținînd imaginea unui corb negru datează din anii 1920, cînd în interiorul palatului a funcționat o bancă.
În decursul timpului construcția a fost folosită în mai multe scopuri: în 1786 a funcționat aici o tipografie, în 1920 a reprezentat sediul băncii mai sus amintite, iar după restaurările din anul 1960 în palat a fost mutată secția de istorie a Muzeului județean. Din 1984, clădirea găzduiește sediul secției de etnografie a aceluiași muzeu.
Piața Trandafirilor nr. 11
Lîngă Turnul franciscanilor este situat palatul familiei Toldalagi, cel mai frumos exemplu arhitectural al barocului transilvan din orașul nostru. Construcția a fost proiectată de către arhitectul francez Jean Luidor la comanda grofului Toldalagi László, judecător al Tablei Regale și subprefect al orașului. Acesta din urmă, făcînd numeroase călătorii în străinătate, a vizitat mai multe palate luxoase și a hotărît construcția unei clădiri asemănătoare și în Tg.Mureș. Cu toate că adunarea materialelor necesare a fost demarată încă din anul 1742, lucrările de construcție au fost începute numai în 1759 și au durat pînă în 1772. Construirea palatului nu s-a derulat fără peripeții.
Astfel, imediat după începerea lucrărilor, în vara anului 1759, Consiliul Orășenesc a dat ordin pentru oprirea lor, pe motiv că acesta nu corespundea reglementărilor în vigoare. După demersurile proprietarului, lucrările de construcție au fost reluate. Clădirea a fost inițial proiectată cu trei aripi, însă la terminarea construcției, aceasta a fost închisă prin adăugarea unei a patra aripi. Palatul avea și o grădină specifică palatelor baroce, cu decorații cu motive geometrice și fîntînă arteziană. Exteriorul și interiorul palatului au fost decorate cu elemente caracteristice stilului baroc și rococo francez.
Sculpturile interioare au fost făcute de către Schmidt Pál și Schuchbauer Antal. Din cele patru fațade ale clădirii una a fost distrusă la începutul secolului trecut, odată cu construirea casei cu două etaje din imediata sa vecinătate. Sculpturile și stemele aflate deasupra intrării erau considerate drept cel mai frumos exemplu al barocului și rococoului francez din Transilvania.
Tot aici, deasupra intrării, este plasată și plăcuța de marmură care anunță perioada de construire a palatului, 1742-1772. Medalionul decorat situat deasupra plăcuței conținînd imaginea unui corb negru datează din anii 1920, cînd în interiorul palatului a funcționat o bancă.
În decursul timpului construcția a fost folosită în mai multe scopuri: în 1786 a funcționat aici o tipografie, în 1920 a reprezentat sediul băncii mai sus amintite, iar după restaurările din anul 1960 în palat a fost mutată secția de istorie a Muzeului județean. Din 1984, clădirea găzduiește sediul secției de etnografie a aceluiași muzeu.
