PALATUL CULTURII

Primele proiecte pentru construirea unui edificiu datează din 1910 cînd a fost organizat un concurs pentru selectarea planurilor. Proiectele trebuiau să fie concepute conform "stilului oficial", astfel încît să formeze o unitate împreună cu edificiile din jurul său. Clădirea a fost gîndită iniţial cu două etaje, dar, la insistenţele Consiliului Orăşenesc, a mai fost adăugat un nivel, mărindu-se spaţiul destinat conservatorului, muzeului de artă şi pinacotecii.

Construirea palatului a fost asigurată de fraţii Grünwald şi de firma Schiffer după planurile lui Komor Marcell şi Jakab Dezső. Acoperişul a fost realizat din ţigle colorate confecţionate de firma Zsolnay, renumită pentru realizarea obiectelor de porţelan. La rîndul său, holul a fost realizat după planurile artistului Körösfői Kriesch Aladár, care, de altfel, a sculptat şi o parte a basoreliefurilor de pe exteriorul palatului şi a pictat cele două fresce de la intrarea în hol. În holul lung de 45 de metri se mai găsesc statuile lui G.Enescu şi L. von Beethoven. Părţile laterale ale holului sînt închise cu oglinzi veneţiene.

Sala de concerte, proiectată cu 800 de locuri, a fost utilată cu o orgă construită de fraţii Rieger din Jägesdorf. Artistul german Ludwig Schmidthauer afirma cu o zi înainte de un concert dat la Berlin"... Ce minunat ar fi dacă pentru concertul meu de mîine mi-aţi putea împrumuta orga din Tg.Mureş, căci din nefericire noi nu posedăm una la fel cu a voastră". În 1964 a fost renovată sala, ocazie cu care scena pentru desfăşurarea reprezentaţiilor de teatru şi operă a fost mărită. Pe scena acestei săli au evoluat artişti virtuozi ca Pablo Cassals, Jan Kubelik, George Enescu, David Ojsztrah, Bartók Béla.

Accesul din hol este asigurat de scările de marmură de Carrara. Vitraliile aparţin lui Roth Miksa şi Nagy Sándor. "Sala Oglinzilor" ilustrează cel mai fidel caracteristicile stilului seccesion, stilul în care este construit palatul. Ea şi-a primit numele după cele două grupuri de cîte trei oglinzi de cristal amplasate simetric pe pereţii de la extremităţile sălii. Farmecul aparte este însă asigurat de cele 12 vitralii, proiectate de Thorozkai-Wigand Ede şi Nagy Sándor, care ocupă în întregime peretele dinspre stradă. Aceste vitralii trebuiau să reprezinte Europa la Expoziţia mondială de artă decorativă din San Francisco în 1914. Din cauza izbucnirii primului război mondial vitraliile n-au mai putut fi transportate peste ocean, fiind premiate numai schiţele expuse. În timpul celui de al doilea război mondial aceste vitralii au fost ascunse în beciul clădirii.

Sala Mică proiectată ca sală de concerte, are o valoare decorativă şi artistică deosebită. Vitraliul central înfăţişează pe principele transilvan  Bethlen Gábor  în mijlocul unor învăţaţi.

Pinacoteca din incinta Palatului Culturii a fost fondată în 1913, avînd un număr de 68 de tablouri. În 1990 instituţia deţinea 1006 tablouri şi lucrări de grafică alături de aproximativ 200 de obiecte de artă. Sînt expuse tablouri ale pictorilor: Munkácsy Mihály, Paál László, Feszti Árpád, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Aurel Ciupe, Nagy Imre, precum şi sculpturile lui Hunyadi László, Ion Vlasiu, Izsák Márton şi Kulcsár Béla. Artiştii Nagy Imre şi Ion Vlasiu beneficiază de săli de expoziţii individuale, primul pe strada Bolyai, iar cel de al doilea la etajul clădirii bibliotecii Teleki.

Biblioteca judeţeană fondată în 1912 cu 40.000 de volume a ajuns astăzi la un fond de peste un milion de volume. Printre acestea se numără şi patru incunabule, cum ar fi Hieronimus Stridoniensis; Vitae Sanctorum Patrum (Strafurd, 1485), Legendae Sanctorum Regni Hungariae (Veneţia, 1498), Ioanes De Verdena , Sermones Dormi Secure, De Tempore Et De Sanctis şi Iacobus De Voragine, Legenda Sanctorum (Veneţia, 1500) şi alte publicaţii din secolul al XVI-lea: Comediile lui Plaut (1514), Istoria Atenei a lui Tucidide (1542), Odele lui Horaţiu (1536), Fabulele lui Esop (1542) şi rarităţi bibliofile cum ar fi Cartea românească de învăţătură a lui Varlaam (1643), Noul Testament (1648).

Conservatorul, după înfiinţarea sa (1908), a funcţionat într-o clădire situată pe locul hotelului Grand. Instituţia a fost înfiinţată cu scopul de a deschide "larg posibilitatea cunoştinţelor muzicale pentru toţi care doresc să şi le îmbogăţească". În 1913, după terminarea lucrărilor de construcţie a palatului, ea a fost mutată în incinta acestuia. După 1918, Conservatorul s-a bucurat de un prestigiu deosebit în întreaga ţară. Cu ocazia primului său turneu în oraşul nostru în 1923, George Enescu transmitea salutări "Conservatorului din Tîrgu Mureş, cu admiraţia mea pentru înaltul nivel artistic la care l-a ridicat corpul său profesoral". Acelaşi eminent muzician a consemnat în cartea de onoare a instituţiei "Resimt totdeauna o deosebită plăcere să citez Conservatorul din Tîrgu Mureş ca întrunind atâţi profesori eminenţi aleşi unul şi unul. În ţară este unicul în felul său.". Conservatorul a fost desfiinţat în 1949. Locul său a fost ocupat de Muzeul judeţean în anii '70. Aceasta expune materiale provenind de pe teritoriul întregului judeţ.

În decursul timpului, în Palatul culturii şi-au avut sediul mai multe instituţii, cum ar fi: Cinematograful orăşean (1913-1957), Academia de arte plastice (1937-1949), Şcoala populară de artă (1950-1990), Liceul de artă (1949-1970).