 |
 |
CASA
GÖRÖG
Să ne plimbăm puțin mai departe însă rămînînd în cadrul vechiului
centru. Ne oprim asupra unei clădiri cu două etaje, situată în partea
de vest a Pieții Trandafirilor, în spatele bisericii ortodoxe,
cunoscută în prezent sub denumirea de Casa Armatei.
Clădirea a fost construită încă în secolul al XVII-lea și inițial nu avea decât un singur nivel. Însă, între anii 1728-1729, proprietarul ei, Görög Károly, i-a construit două etaje conferindu-i aspectul arhitectural actual. Terasa și ornamentele pervazului ferestrelor îi conferă o atmosferă clasică. Casa a fost martora multor baluri și a găzduit multe dintre personalitățile vremii.
Astfel, cum proprietarul era un patriot înflăcărat, în anul 1849 l-a invitat aici pe poetul Petőfi Sándor care era ofițer în armata generalului Bem. Acesta a fost ultimul loc unde prietenii lui l-au văzut în viață, pentru că de aici s-a dus direct pe cîmpul de luptă, unde a și murit. Din donații publice în anul 1884 a fost realizată de către sculptorul Jablonowski Vince o placă comemorativă care a fost amplasată pe zidul clădirii la înălțimea terasei.Tot în aceste vremuri adică în jurul anilor 1848-49 în încăperile casei au fost ținute ședințele Consiliului Orășenesc întrucît clădirea consiliului fusese distrusă de tunurile generalului Gedeon. Ironia soartei face ca peste 13 ani să se odihnească în această casă, pentru o zi, o altă personalitate celebră.
Este vorba despre împăratul austriac Francisc Iosif instauratorul neoabsolutismului, care și-a întrerupt călătoria spre Bistrița poposindu-se aici în data de 31 iulie 1852.
Mai tîrziu, după anul 1868, a fost mutat în incinta clădirii, sediul Casei de Economii. Din această perioadă a rămas zidit pe fațada casei fagurele, simbolul economiei și al hărniciei. După instaurarea comunismului casa a fost naționalizată și a trecut în proprietatea armatei.
Str. Revolutiei nr. 1
Să ne plimbăm puțin mai departe însă rămînînd în cadrul vechiului
centru. Ne oprim asupra unei clădiri cu două etaje, situată în partea
de vest a Pieții Trandafirilor, în spatele bisericii ortodoxe,
cunoscută în prezent sub denumirea de Casa Armatei.Clădirea a fost construită încă în secolul al XVII-lea și inițial nu avea decât un singur nivel. Însă, între anii 1728-1729, proprietarul ei, Görög Károly, i-a construit două etaje conferindu-i aspectul arhitectural actual. Terasa și ornamentele pervazului ferestrelor îi conferă o atmosferă clasică. Casa a fost martora multor baluri și a găzduit multe dintre personalitățile vremii.
Astfel, cum proprietarul era un patriot înflăcărat, în anul 1849 l-a invitat aici pe poetul Petőfi Sándor care era ofițer în armata generalului Bem. Acesta a fost ultimul loc unde prietenii lui l-au văzut în viață, pentru că de aici s-a dus direct pe cîmpul de luptă, unde a și murit. Din donații publice în anul 1884 a fost realizată de către sculptorul Jablonowski Vince o placă comemorativă care a fost amplasată pe zidul clădirii la înălțimea terasei.Tot în aceste vremuri adică în jurul anilor 1848-49 în încăperile casei au fost ținute ședințele Consiliului Orășenesc întrucît clădirea consiliului fusese distrusă de tunurile generalului Gedeon. Ironia soartei face ca peste 13 ani să se odihnească în această casă, pentru o zi, o altă personalitate celebră.
Este vorba despre împăratul austriac Francisc Iosif instauratorul neoabsolutismului, care și-a întrerupt călătoria spre Bistrița poposindu-se aici în data de 31 iulie 1852.
Mai tîrziu, după anul 1868, a fost mutat în incinta clădirii, sediul Casei de Economii. Din această perioadă a rămas zidit pe fațada casei fagurele, simbolul economiei și al hărniciei. După instaurarea comunismului casa a fost naționalizată și a trecut în proprietatea armatei.
